Alegerea senzorilor inductivi fotoelectrici
O bandă transportoare oprită, o numărătoare de piese incorectă sau un cilindru care nu execută secvența dorită se datorează adesea unui mic dispozitiv de detecție. Termenul senzori fotoelectrici inductivi este folosit frecvent în cererile de achiziție, dar se poate referi la două tehnologii de detecție foarte diferite. Alegerea înlocuitorului corect începe prin identificarea a ceea ce detectează senzorul, a modului de montare și a felului în care comunică cu circuitul de comandă existent.
Pentru echipele de mentenanță care se ocupă de utilaje vechi, scopul este rareori reproiectarea sistemului. Scopul este restabilirea funcționării fiabile cu o piesă compatibilă, care se potrivește cu suportul, cablul, intrarea PLC și cerințele de producție existente. Asta înseamnă că este de preferat codul exact din catalog, dar specificațiile aferente contează atunci când senzorul original a fost scos din fabricație sau nu mai este disponibil.
Senzorii fotoelectrici și inductivi nu sunt același dispozitiv
Senzorii inductivi detectează metalele fără contact fizic. Aceștia generează un câmp electromagnetic la suprafața de detecție și reacționează apoi când o țintă metalică feroasă sau neferoasă intră în acel câmp. Sunt utilizați frecvent pentru confirmarea poziției componentelor metalice ale utilajelor, detectarea dinților de angrenaj, verificarea opritoarelor de paleți și monitorizarea poziției actuatoarelor cilindrilor.
Senzorii fotoelectrici folosesc lumina. În funcție de modul de detecție, aceștia detectează un obiect care întrerupe, reflectă sau trimite înapoi un fascicul luminos. Pot detecta materiale pe care senzorii inductivi nu le pot detecta, inclusiv carton, plastic, lemn, sticlă, etichete și produse finite. Sunt utilizați adesea pentru detectarea prezenței produselor, numărarea sticlelor, detectarea ambalajelor, detectarea marginilor și manipularea materialelor în bandă continuă.
De această distincție depinde fiecare aspect al alegerii unui înlocuitor. Un senzor inductiv poate semăna cu un senzor fotoelectric cilindric, iar ambele pot avea o conexiune de curent continuu cu trei fire, dar nu sunt interschimbabile doar pentru că au aceeași carcasă sau același conector. O unitate fotoelectrică necesită modul optic și distanța de detecție potrivite. O unitate inductivă necesită distanța de detecție corectă și performanța adecvată pentru materialul țintei.
Există dispozitive specializate care combină funcții de detecție sau se montează unul lângă altul în ansambluri compacte de automatizare. Totuși, majoritatea cererilor pentru senzori fotoelectrici inductivi se referă la alegerea între cele două tehnologii sau la găsirea unui înlocuitor identic pentru un senzor dintr-un utilaj existent.
Începeți cu ceea ce trebuie să detecteze utilajul
Cea mai rapidă metodă de a restrânge căutarea este să definiți ținta în locul în care se află senzorul. Dacă ținta este un reper metalic, o camă, un suport, un arbore sau o piesă a utilajului, de obicei alegerea potrivită este un senzor de proximitate inductiv. Dacă ținta poate fi din orice material sau trebuie detectată de la o distanță mai mare, de obicei este mai potrivită detecția fotoelectrică.
Detecția inductivă are limitări. Modelele standard sunt de obicei evaluate folosind o țintă din oțel, iar distanța reală de detecție poate scădea în cazul aluminiului, alamei, oțelului inoxidabil sau al altor materiale neferoase. Un senzor poziționat aproape de distanța maximă nominală poate funcționa intermitent după înlocuire dacă se schimbă materialul țintei sau poziția de montare diferă chiar și puțin.
Detecția fotoelectrică necesită o analiză mai atentă a aplicației. Senzorii cu barieră optică folosesc unități separate pentru emițător și receptor. Aceștia oferă o detecție fiabilă pe distanțe mari, deoarece obiectul doar întrerupe fasciculul, dar necesită alinierea și cablarea sau montarea ambelor dispozitive. Senzorii retroreflectivi folosesc un reflector amplasat în fața senzorului. Senzorii cu reflexie difuză detectează lumina reflectată direct de țintă, simplificând instalarea, dar făcând performanța mai dependentă de culoarea țintei, finisajul suprafeței, distanță și condițiile de fundal.
De exemplu, detectarea unei cutii de carton închise la culoare pe un transportor în mișcare poate necesita o configurație fotoelectrică diferită de cea folosită pentru detectarea unei sticle transparente din plastic. Obiectele transparente, ambalajele reflectorizante, metalele lustruite și culorile variabile ale produselor pot genera semnale false dacă modul de detecție nu este potrivit pentru aplicație.
Potriviți caracteristicile electrice înainte de a comanda
Un senzor poate fi corect din punct de vedere mecanic și totuși să nu funcționeze dacă ieșirea sa nu este compatibilă cu comenzile mașinii. Înainte de a procura un înlocuitor, verificați tensiunea de alimentare, tipul ieșirii, metoda de cablare și cerințele sarcinii.
Majoritatea senzorilor CC moderni funcționează la o tensiune nominală de alimentare de 24 V CC, dar intervalele de tensiune variază. Instalațiile mai vechi pot folosi CA, CA/CC, 12 V CC sau alte configurații. Nu presupuneți niciodată că un senzor cu conector M12 este un dispozitiv PNP de 24 V CC. Tipul conectorului nu determină tipul ieșirii electrice.
Cele mai comune tipuri de ieșire CC sunt PNP și NPN. Un senzor PNP comută partea pozitivă a circuitului, în timp ce un senzor NPN comută partea negativă. Modulele de intrare PLC sunt concepute pentru una dintre aceste metode de cablare. Înlocuirea unui senzor NPN cu un model PNP fără modificarea cablajului de intrare va împiedica, de regulă, transmiterea corectă a semnalului către sistemul de control.
Confirmați și dacă ieșirea este normal deschisă, normal închisă sau programabilă. Aceasta determină starea senzorului când nu este prezentă nicio țintă. O ieșire normal închisă poate fi intenționată pentru detectarea defecțiunilor sau pentru logica de siguranță a mașinii, așadar o înlocuire făcută fără atenție poate inversa starea așteptată de PLC.
Pentru modelele fotoelectrice, verificați dacă este necesară funcționarea cu lumină activă sau cu întuneric activ. Modul cu lumină activă se declanșează când receptorul detectează suficientă lumină. Modul cu întuneric activ se declanșează când calea luminii este blocată sau reflexia scade sub pragul setat. Într-o aplicație de detectare a cutiilor de carton cu barieră optică, această setare influențează direct dacă PLC-ul detectează prezența sau absența unui produs.
Verificați forma fizică și condițiile de instalare
Dimensiunile de montare sunt importante în practică atunci când echipamentul este oprit. Senzorii inductivi sunt adesea disponibili cu corpuri filetate în dimensiuni precum M8, M12, M18 și M30, dar diametrul corpului nu este suficient. Verificați lungimea filetului, poziția feței de detecție, lungimea corpului, orientarea conectorului și direcția de ieșire a cablului. Un senzor de schimb care pătrunde mai mult într-o zonă protejată poate fi expus la impact, chiar dacă se înfiletează în același suport.
Pentru modelele inductive, stabiliți dacă modelul original este montabil la nivel sau nu. Senzorii montați la nivel pot fi instalați cu fața de detecție la nivelul metalului din jur. Senzorii care nu se montează la nivel au nevoie de spațiu liber în jurul feței de detecție, deoarece metalul din apropiere afectează câmpul electromagnetic. Folosirea unui model nepotrivit poate reduce distanța de detecție sau poate provoca comutări nedorite.
Carcasele fotoelectrice variază mult mai mult. Senzorii dreptunghiulari mici, senzorii cilindrici, senzorii cu furcă și sistemele cu fibră optică și amplificator la distanță rezolvă fiecare probleme diferite de instalare. Înainte de a comanda, comparați distanța dintre găurile de montare, direcția lentilei, poziția conectorului și geometria fasciculului cu cele ale unității instalate.
Contează și condițiile de mediu. Spălarea cu jet de apă, ceața de lichid de răcire, praful abraziv, vibrațiile, temperaturile ambientale ridicate și expunerea la exterior scurtează durata de viață a senzorului dacă se folosește o carcasă sau un material nepotrivit. În zonele de procesare umede, este necesar un dispozitiv cu protecție adecvată împotriva pătrunderii și o conexiune de cablu compatibilă. La echipamentele cu vibrații puternice, trebuie acordată atenție fixării conectorului și elementelor de montare. Un senzor care funcționează pe bancul de probă poate să nu reziste pe o presă de ștanțare sau pe o linie de ambalare.
Folosiți codul de piesă existent ca punct de plecare
Când înlocuiți un senzor defect, notați toate marcajele de pe etichetă înainte de a-l demonta. Codul complet al piesei, de la producător, este cea mai bună sursă de informații, deoarece o singură serie poate include multe versiuni cu ieșiri, distanțe de detecție, conexiuni și setări logice diferite.
Dacă eticheta este deteriorată, notați producătorul, forma carcasei, dimensiunile, numărul de pini ai cablului sau conectorului, tensiunea, culorile firelor de ieșire și aplicația de detecție. Fotografiile senzorului instalat și ale suportului pot ajuta la evitarea greșelilor. Pentru dispozitivele fotoelectrice, includeți poziția reflectorului, emițătorului, receptorului sau țintei. Pentru dispozitivele inductive, identificați metalul țintei și distanța aproximativă.
O înlocuire exactă este, în general, alegerea cu cel mai mic risc pentru o linie de producție în funcțiune. Păstrează configurația originală de montare și proiectarea electrică și reduce timpul de punere în funcțiune. Dacă piesa exactă nu mai este disponibilă, o piesă echivalentă poate fi potrivită, dar trebuie verificată pentru aplicația concretă, nu aleasă doar după aspect.
Stocurile de piese uzate și excedentare pot fi deosebit de valoroase când o mașină depinde de o gamă de senzori scoasă din fabricație. Un înlocuitor testat din aceeași serie poate fi o decizie operațională mai bună decât modificarea suporturilor, recablarea unui panou și schimbarea logicii PLC pentru un model mai nou. Pentru echipamentele critice, păstrarea pe raft a unei piese de rezervă compatibile poate costa mai puțin decât așteptarea pe durata unei opriri neplanificate.
Greșeli frecvente de evitat la înlocuire
Mai multe greșeli duc în mod repetat la depanări care puteau fi evitate. Comanda bazată doar pe diametrul cilindrului poate duce la alegerea unei distanțe de detecție, a unui tip de ieșire sau a unui mod de montare greșite. Presupunerea că toți senzorii cu trei fire se conectează la fel poate deteriora o intrare sau poate lăsa mașina fără un semnal valid. Înlocuirea unui senzor fotoelectric cu reflexie difuză cu un model retroreflectiv poate necesita un reflector pe care nu există loc să-l montați pe mașină.
O altă problemă frecventă este ignorarea rezervei de detecție. Un senzor care detectează ținta cu greu atunci când aceasta este curată și aliniată poate să nu mai funcționeze când intervin contaminarea obișnuită, vibrațiile, variațiile produsului sau schimbările de temperatură. Alegeți o distanță și un mod de detecție potrivite condițiilor reale de funcționare, nu doar unui test manual reușit în timpul mentenanței.
Pentru funcțiile legate de siguranță, nu considerați un senzor de proximitate sau fotoelectric standard un înlocuitor direct pentru un dispozitiv certificat pentru siguranță. Circuitele de siguranță pot necesita cerințe specifice privind redundanța, monitorizarea, timpul de răspuns și certificarea. Documentația originală a mașinii și proiectarea sistemului de siguranță trebuie să stea la baza acestor înlocuiri.
O metodă practică pentru aprovizionarea mai rapidă cu senzori
Când producția așteaptă, începeți cu numărul complet al producătorului și verificați-l în raport cu cablarea și aplicația existente. Dacă piesa exactă nu este disponibilă, comparați, în această ordine, tehnologia de detecție, tensiunea de alimentare, tipul de ieșire, starea logică, distanța de detecție, conexiunea, dimensiunile de montaj și clasa de protecție a mediului. Asemănarea estetică ar trebui să fie ultimul criteriu, nu primul.
Used Industrial Parts sprijină echipele de mentenanță și achiziții care au nevoie de componente de automatizare noi, uzate și scoase din fabricație, fără să întârzie o reparație pentru o modernizare completă a sistemului. Pentru înlocuirea senzorilor greu de găsit, detaliile complete de identificare oferă echipei de aprovizionare cele mai mari șanse de a găsi rapid o unitate compatibilă.
Senzorul potrivit este cel care restabilește semnalul dorit al mașinii fără să creeze o nouă problemă de cablare, montare sau fiabilitate. Documentați piesa instalată, verificați specificațiile esențiale și păstrați o rezervă testată pentru echipamentele care nu își permit o altă oprire neprevăzută.
